miercuri, 8 septembrie 2010

O noua sansa-Capitolul 2

Era dimineata.David tocmai facuse focul deoarece era una dintre acele zile friguroase si ploioase.Il priveam,il priveam atat de intens incat parea ca ma holbam.El intoarse capul spre mine si-mi oferise un zambet pur,sincer..un zambet adevarat.Am intors capul intimidata de chipul lui splendid dar mi-am dat seama ca era un gest prostesc si cat se poate de evident.M-am apropiat de el si,cu multa duritate in glas l-am intrebat:
- Poti sa-mi povestesti despre legatura mea cu tine?
Incepuse sa rada si privindu-ma  imi spuse:
 - E ciudat sa ma intrebi asta stiind ca suntem prieteni de la 7 ani.
- Da ,dar eu nu-mi amintesc nimic asa ca ar fi dragut din partea ta sa-mi spui cate ceva.
 -Bine,bine.Suntem de origine romani.Tu din Botosani si eu din Bucuresti.Parintii nostri sunt prieteni din facultate dar noi ne cunoastem de la 7 ani atunci cand parintii mei s-au mutat  in orasul tau natal.De atunci nimic nu ne-a mai despartit ...am mers la aceeasi scoala..acelasi liceu.Anul acesta am terminat clasa a 10-a ,tu ,fiind premianta clasei iar eu primind mentiune.Drept rasplata,parintii nostri ne-au trimis intr-o tabara internationala ,,For the future" in America,mai precis in L.A. O parte din drum am parcurs-o cu avionul dar,acesta avand o defectiune am fost nevoiti sa parcurgem restul drumului cu vaporul.De atunci nu stiu ce sa intamplat cu nava sau cum am ajuns aici.Nici nu stiu ce insula e asta...sau ce o fii ea.
- Inteleg...dar de unde stiu ca nu ma minti?il intrebasem eu incruntata
 -Ce motiv as avea?
 -Nu stiu...poate pentru a te da la mine;ii raspunsem eu sarcastica
 David incepuse sa rada in hohote.Rasul lui ma facut sa-i arunc o privire dispretuitoare si sa-l intreb:
 - Ce te amuza atat de tare, prietene?
 -Tu chiar crezi ca m-as da la tine?
 - Pai ieri mi-ai spus ca suntem mai mult decat prieteni...s-au asta sperai tu.
    Raspunsul meu a pus capac conversatiei.El se ridica si,aruncandu-mi o privire rautacioasa se indrepta spre iesirea din pestera.
    -Ouu hai,fii barbat!ii spusem razand.Sau marelui David ii e frica de o conversatie serioasa!!
    -Asculta-ma!Ieri am spus acele lucruri sperand sa-ti recapeti memoria dar, nu a fost,nu e,si nici nu va fi vreodata ceva intre noi.Nici macar nu te plac.Si punct fiindca mai am chef sa-ti dau alte explicatii.
    In urmatoarea clipa pleca afara.L-am privit cum se indeparta,incercand sa-mi amintesc cateva fragmente din memoria mea confuza.Dar efortul era in zadar.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu